Cele mai vechi urme de existență omenească pe teritoriul satului Vinderei
Pe teritoriul satului Vinderei nu s-au făcut cercetări arheologice, dar în partea de NV a satului s-au descoperit, de către locuitori, cu ocazia diferitelor lucrări agricole, resturi de ceramică făcută de meșteri din timpuri străvechi. Aceste resturi nu s-au păstrat.
Așezarea de aici a fost ca o cetate naturală, străjuită de dealuri și de păduri și a fost ocolită de invazia popoarelor migratoare.
Documentele atestă că pe teritoriul actual al satului Vinderei au existat mai multe așezări care astăzi nu mai sunt, ca: Şușnești, Cărăpciunești, Cehani, Popești, Risipeni, Bălănești, Ionășești și altele. Despre una din aceste așezări, Bălănești, în documentul nr. 801 din Catalogul documentelor moldovenești, existent la Arhivele Naţionale – București, pagina 173, se menţionează că: „în anul 1632 (7140), iulie 11 – Iași, Alexandru Iliaș vv întărește uric lui Matei Roșea din Bârlad și nepoţilor săi satul Bălănești pe Jeravăţ, după uricul de domnie al strămoșilor lor, Stanciu, Dan, Frăţiman și alţii, de la bătrânul Alexandru vv”. Datorită unor epidemii de holeră care au decimat populaţia, cei rămași în viaţă au fost strămutaţi pe actuala vatră a satului Vinderei.
Unele dintre așezările menţionate mai sus au fost și pe dealul mănăstirii, numit astfel după proprietatea ce-o avea Epitropia Sf. Spiridon din Iași. Acolo a fost și o biserică și locului i se spune și astăzi „Biserica veche”.
Probabil pentru a evita pericolul ce-l reprezentau năvălitorii asupra locuitorilor Moldovei, oamenii au părăsit așezările care, fiind pe deal, erau mai expuse vederii și s-au retras pe valea Vindereilor, mai la adăpost, între dealuri și păduri.
Deoarece în cuprinsul lucrării vom mai întâlni de multe ori unele relaţii dintre Epitropia Sf. Spiridon și locuitorii satului Vinderei, este necesară o lămurire a prezenţei acestei epitropii în zona respectivă.
Epitropia era o instituţie condusă de un consiliu de epitropi cu funcţie de îngrijire și administrare a unor bunuri și proprietăţi. La Iași, exista Epitropia Sf. Spiridon, a mănăstirii Sf. Spiridon. Această mănăstire fusese zidită în anul 1704 și refăcută total în 1758. Mănăstirii i se atribuiseră de către domnitorii Moldovei diferite proprietăţi, între care și o moșie pe actualul teritoriu al satului Vinderei, în partea de vest și de sud. De această mănăstire era legat cel mai mare spital din Moldova, Spitalul Sf. Spiridon din Iași, fondat de Constantin Racoviţă în 1757. Deci, treburile de organizare și de administrare a moșiilor mănăstirii erau în sarcina acelei epitropii care o reprezenta și în relaţiile oficiale.
Numele satului Vinderei provine de la Vindereu, o căpetenie din oastea lui Ştefan cel Mare, poreclit așa pentru că a doborât un vindereu – pasăre de pradă de mărimea unui uliu – doar cu o singură săgeată. în pădurile ce străjuiau atunci Valea Vindereilor erau foarte multe asemenea păsări pe care oamenii le numeau „vinderei”. Pentru vitejia sa în luptele contra turcilor și tătarilor, cât și pentru devotamentul lui faţă de domnitor, Ştefan cel Mare l-a învestit cu titlul de „căpitan de ocină toată viaţa, de la Jeravăţ în sus cu dealurile de la est și vest” în anul 1477*. Acest document poate fi considerat drept prima dovadă de existenţă a satului pe aceste meleaguri.
Atât de mult l-a apreciat Ştefan cel Mare pe Vindereu încât, după moartea acestuia, survenită chiar în anul când a fost numit căpitan de ocină, toate privilegiile ce-i fuseseră acordate, le-a transmis soţiei sale, Mușa, care i-a supravieţuit, după cum relevă documentul nr. 223 din Catalogul Documentelor Moldovenești, vol. I, pag. 98, aflat la Arhivele Naţionale:
„1477 (6985) august 10:
Ştefan vv (domnul Moldovei) întărește (uric) Mușei, soţia lui Vindereu, satul Vinderei, fiindcă ipisoacele de la Alexandru vv, moșul domniei sale și de la unchii domniei sale, Ilieș vv și Ştefan vv s-au pierdut când au robit turcii Horincea”.
Articol preluat din „O veche așezare de răzeși Vinderei”, autor Gheorghe Arion profesor pensionar, maior (rez), veteran de război, născut în satul Vinderei, județul Vaslui, la 20 iunie 2013.
Repere istorice
Actualul teritoriu al comunei Vinderei a fost încadrat din punct de vedere istoric in fostul ţinut al Tutovei. Locul se poate considera o veche vatra romaneasca. Satele care compun comuna Vinderei au aparţinut in diferite perioade istorice la mai multe unităţi administrative. In anul 1846, comuna Vinderei făcea parte din Ocolul Tirgului, ţinutul Tutova; in 1900 comuna făcea parte din același ţinut fiind alcătuita din satul de reședinţa Vinderei căruia i se alăturau satele Cruceanu, Docaneasa si Valea Lunga. Satul Docani forma singur o comuna; satul Obirseni împreuna cu satul Piesa formau o alta comuna iar satul Bradesti forma o comuna. Pina in anul 1951 comuna Vinderei a făcut parte din judeţul Tutova; din acest an si pana in 1968 a fost inclusa in regiunea Galaţi raionul Beresti si mai târziu raionul Tirgu Bujor. Din anul 1968, comuna, cu cele opt sate care o alcătuiesc, face parte din judeţul Vaslui, conform reorganizării administrativ-teritoriale efectuata in urma H.C.M. 1113/1968.
